Clasificarea este rezultatul unui proces început în 2015 și dezvoltat în parteneriat cu Asociația Portugheză a Crescătorilor de Rasă Lusitaniană, Parques de Sintra, care administrează Școala Portugheză de Artă Ecvestră și municipalitatea Golegã. Arta ecvestră portugheză a fost integrată în Inventarul Național al Patrimoniului Cultural Itangibil în 2021

.

Conform documentelor de cerere, entitățile promotoare propun ca măsuri pentru protejarea acestei practici crearea unui centru de cercetare asociat cu Biblioteca ecvestră D. Diogo de Bragança, în Palatul Național din Queluz, garanția Școlii Portugheze de Artă Ecvestră ca instituție de referință în predare și integrarea echitației ca parte a unei completări a curriculumului școlar, bazat pe un proiect pilot existent în Golegã, printre altele.

Bazându-se pe respectul pentru cal, astfel încât să se poată stabili „armonie perfectă” cu călăreții, arta ecvestră portugheză interconectează dimensiunile funcționale și artistice, „originând două expresii inseparabile, una populară și una erudită”, așa cum se poate citi în documentația candidaturii UNESCO.

„În toate dimensiunile sale, arta ecvestră din Portugalia se diferențiază prin poziția călărețului în șa, îmbrăcămintea specifică și hamul. Călărețul dezvoltă cunoștințe ecvestre, căutând colaborarea blândă și consimțitoare a calului, fără a forța, intuind ceea ce i se cere”, adaugă același text.