Guvernele Portugaliei și Spaniei au salutat astăzi, într-o declarație comună, intrarea în vigoare a noului tratat, care înlocuiește primul semnat între Lisabona și Madrid, în 1977, când Mário Soares și Adolfo Suaréz au condus directorii iberici.
Tratatul de prietenie și cooperare „afirmă valorile comune și actualizează instrumentele de cooperare în cele mai variate domenii, atât bilaterale, inclusiv relațiile transfrontaliere privilegiate”.
Pentru guvernele de la Lisabona și Madrid, tratatul anterior, din 1977, a jucat „un rol fundamental în dezvoltarea paralelă a Spaniei și Portugaliei ca democrații”, într-un „moment esențial al tranziției democratice” în ambele țări, contribuind la dezvoltarea relațiilor politice, comerciale sau culturale.
Lisabona și Madrid justifică necesitatea unui nou tratat, deoarece în cei 40 de ani în care tratatul din 1977 a fost în vigoare, Spania și Portugalia au devenit democrații consolidate, au devenit membre ale Uniunii Europene, sunt aliați în NATO (odată cu intrarea Spaniei în această alianță de apărare între țările europene și nord-americane din care Portugalia era deja membră) și sunt parteneri în comunitatea ibero-americană.
Noul tratat reflectă astfel evoluția relației dintre Portugalia și Spania, „densitatea și profunzimea sa în creștere” și „caracterul său strategic și multidimensional”, potrivit declarației.
Tratatul de prietenie și cooperare a fost semnat pe 28 octombrie 2021 la summitul iberic de la Trujillo, în Extremadura spaniolă, de premierii António Costa și Pedro Sánchez.
În acea zi, liderul guvernului portughez, António Costa, a subliniat dimensiunea politică și geostrategică „de cea mai mare importanță” a tratatului.
„Acest tratat modernizează relațiile noastre”, a declarat António Costa, adăugând că noul acord ia în considerare aspectele actuale ale relațiilor internaționale, cum ar fi tranziția energetică și digitală și consolidarea cooperării în cadrul NATO și al Uniunii Europene, printre altele.
Prim-ministrul spaniol, Pedro Sánchez, a subliniat, de asemenea, în acea zi nevoia de a moderniza un text care avea deja 40 de ani și de a adapta tratatul la o cooperare care a evoluat și care este acum „mai bogată și mai intensă”.